Trandafirii

Mă priveau în ochi, parcă vrând să mă înec în culoarea lor roşie. Liniile lor tăioase nu se vedeau de marea verde ce se intindea împrejur. Mireasma lor mă sugruma plăcut – o aromă ce n-o mai simţisem.
Razele soarelui le încălzeau petalele si le dădeau putere. Şi, cu toate ca toţi erau frumosi, doar cinci dintre ei aveau să-mi ţină companie. Cinci dintre ei, ajunseră in vaza neagră din marele meu apartament. Stăteau lângă fereastră făcându-le din când în când cu mâna amicilor lor din grădină.
Atmosfera camerei fusese sumbră şi tristă pănă când ei ajunseseră acolo. Roşul lor capta atenţia oricui, fascina şi îmbuna. Însă erau ai mei. Doar eu mă trezeam în fiecare dimineaţa alături de ei.
Singurul lucru care mai distrugea puţin din magie, era scârţâitul uşii, însă ei vroiau sa acopere tot, foşnindu-şi frunzele puternic la adierea usoară a vântului. Acel fenomen zguduia geamurile si curăţa aerul. Aşa il auzeam eu, aşa-l simţeam.
Apa se simţea preţioasă în vasul lor, şi soarele părea şi mai mândru să-i lumineze .Erau speciali .Erau magici…
Doar forma lor mă făcea să le vorbesc usor, să-i alint, făcându-mă să mă simt puţin nebună .Poate chiar aşa şi eram. Cel puţin în compania lor nu mai eram eu. Ma transformam. Deveneam sensibilă şi în acelaşi timp nepăsătoare .Deveneam iubitoare şi grijulie, Dumnezeule!
Da, eu! Cea care prefera să-şi vopsească pereţii – de trei ori consecutiv.. şi încă o dată şi încă odată şi încă o dată – decât să privească ceva cu iubire şi sensibilitate!
Si totuşi, un gând ascuns mă speria. Nu analizasem niciodată, şi nici nu-mi doream s-o fac, însă aşa era: ceea ce se naşte, o dată şi-o dată, moare.
Mă cutremuram mereu la astfel de gânduri, vrând să le alung din mine, şi totuşi nu puteam. Respiram uşurată însă, când intram pe uşă şi-i vedeam încă vioi. Îmi păreau a fi nemuritori.
Îi simţeam acum tovarăşi de viaţă, convieţuiam – eu şi trandafirii – şi vroiam să rămână aşa…Până când…
Şocul fu mare, făcându-mă să-mi pierd echilibrul. Închiseseră ochii, îşi aruncaseră voioşia, îşi irosiseră viaţa…
Florile din curte îi plângeau, sufereau de-o dată cu mine. Era pustiu. Fără magia lor acolo, toată aura aceea splendidă dispăruse. Se evaporase, lăsându-ma din nou în liniştea amară a camerei mele. Îmi repetam întruna în minte fraza sfârşitului, şi nu puteam crede că-mi pierdusem cei mai buni prieteni. Alţii n-ar fi putut să-i inlocuiască!
Nimic n-ar mai fi fost la fel. Aceia fuseseră primii si singurii mei trandafiri magici. Cinci fire de »viaţă« rosii. Mireasma lor îmi rămăsese in sânge, în trup…
Probabil doar ca o dulce amintire, ca o dovadă…

„Rallu”

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Trandafirii&8221;

  1. man, ce sperietura am tras cand am citit postarea. vorbeai numai la persoana I, genul feminin. =)) iar la final, sa aflu ca nu-ti apartine subiectul. 😛 trebuia sa specifici in subiect autorul ca sa nu mai fie confuzie.
    In rest, imi place… acesta-i avantajul de a fi sensibil, romantic si pur. 🙂 Noroc celor care stiu sa filtreze viata prin propria sensibilitate. Pentru fata care a postat aici am un mic cadou in semn de apreciere pt cuvintele frumoase:

    http://campion23.blogspot.com/2009/05/subiect-parfumat-de-iubire.html

    multumesc

  2. multumesc… da, asa e. ai perfecta dreptate!
    sa stii ca imi place mult felul in care folosesti cuvintele… stii sa le indulcesti. stiu ca totul vine din interior… si mai stiu ceva. 🙂 esti mult mai sensibila decat mine. as avea nevoie de ajutorul tau pentru subiectul cu trandafirii de pe campion23. am nevoie de „cireasa de pe tort” pentru a-l face original, pentru a sensibiliza mesajul. te rog frumos, ma ajuti? 🙂

  3. multumesc mult pentru ajutor. doresc doar sa dezvolt subiectul: http://campion23.blogspot.com/2009/05/subiect-parfumat-de-iubire.html

    am nevoie de cuvinte asemanatoare celor din subiectul tau. vreau sa spunem lumii ca atunci cand iubim frumosul + propriul univers si punem suflet in ceea ce facem putem da nastere multor lucruri frumoase… iar asta se poate face doar apeland la puterea divina oferita de D-zeu fiecaruia dintre noi. iubirea dintre oameni poate da nastere unui copil… este o minune asta !!! 🙂 la fel de usor omul poate da nastere unei flori… sincer, sa fiu am o slabiciune pt trandafiri. imagineaza-ti cum este sa pui in pamant un batz din alt trandafir, pe care il uzi cu putina apa, il acoperi sa nu inghete iarna, iar la primavara il descoperi ca sa respire pt prima oara. daca supravietuieste pana la toamna acel trandafir va inflori in luna mai, anul urmator. daca are toate conditiile necesare acel pui de trandafir infloreste in acelasi an… iar partea funny este ca floarea este mult mai mare si mai grea decat tulpina. incredibil este ca tulpina rezista. asta ma face sa ma gandesc la „dragostea adevarata rezista!”
    precum am zis mai sus, ca sa creasca are nevoie de iubirea noastra… caci doar asa poate sa infloreasca.

    cam asta este ideea pe care vreau sa o dezvolt + plus ce am scris pe blog la subiectul despre trandafiri. astept raspunsul tau! multumesc frumos

  4. Hihi. Mi-ai părut un mc copil care descoperă mecanismul unui ceas. Este atât de fascinat de ce găseşte şi atât de bucuros c-a reuşit să ..înţelegeaă (probabil) ce-i înauntru.
    Mă gândesc cum să mă exprim, ca să te ajut mai bine :]]
    Întradevăr, frumosul nu este văzut de prea multă lume. Sau altfel spus, nu oricine vede frumosul în acelaşi lucru. Aici e vorba despre conceptul fiecăruia. Dar este atât de frumos – cum ai spus şi tu – să găseşti frumosul în tot ( sau aproape tot.. iar fiind vorba de concepte) ce ne oferă puterea divină. Un trandafir este doar o bucăţică din tot ce înseamnă „frumos”. Şi frumosul, pe mine una, primul gând care mă trosneşte când aud „frumos” este iubirea. Drăgălăşenia, simpatia..
    E o minune că noi, nişte fiinţe simple până la urmă, putem crea frumosul. Şi asta poate fi făcut în multe etape, împărţite-n multe puncte de vedere.
    Ce ai descris tu acolo, este un ciclu de viaţa la care asişti cu sfială – aceasta constă în acea întrebare ” când va veni sfârşitul?” – pentru că trebuie să fim conştienţi că orice început are şi un sfârşit.
    Iubitorii de frumos – să spun aşa :)) – sunt mulţi. Frumosul poate fi văzut şi ca o câmpie virgină, cu iarbă verde, cu oi păscând.. E doar imaginaţia fiecăruia.. Nu ştiu ce altceva să-ţi spun :]] Nu ştiu dacă am ajutat cu ceva.
    Însă poti aduna ceva idei din ce-am spus, şi cu ideila tale, va ieşi ceva frumos ;]

    1. Sincer, sfarsitul nu-l decidem noi… 🙂 iar alte idei pt subiect nu mai am. dar consider ca impreuna am gasit ideile bune pt a forma mesajul ce trebuie exprimat. Acum… mai trebuie modelat, iar la aceasta parte u esti maestra. 🙂 te rog, uimeste-ma!

  5. Păi nu am spus că-l decidem noi. nici decum :]] Doar că trebuie să fim conştienţi că.. la un moment dat are să vină.
    Aooooleo! =] Nu prea ştiu ce să.. scriu. Ahm ._.
    E articolul tău – tu ştii ce merge mai bine. oh pe bune că nu am idee de.. ceva complex. Scuze. ._.

  6. trasatura de familie…..oricum imi place cum abordezi subiectele…un mic sfat scrie in continuare aici…..pentru ca fiecare din noi ne vom regasi….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s